Digitalizarea pieței forței de muncă oferă numeroase oportunități, dar generează, de asemenea, provocări importante. Printre oportunități se numără creșterea productivității, noi oportunități de piață, noi locuri de muncă, un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată și salarii mai mari. Pe lângă faptul că reprezintă o oportunitate de tranziție economică, aceasta reprezintă, de asemenea, o oportunitate de modernizare industrială și de creare de locuri de muncă, inclusiv de locuri de muncă mai ecologice și de locuri de muncă flexibile. Printre provocări se numără accesul la securitatea socială, asocierea, accesul la controlul/inspecția muncii, implicațiile asupra sănătății etc. Efectele negative ale digitalizării sunt asociate cu insecuritatea veniturilor și a locului de muncă, intensificarea muncii și deteriorarea bunăstării mintale. De exemplu, platformele digitale de muncă oferă noi surse de locuri de muncă și venituri, dar generează provocări pentru protecția, reprezentarea și tratamentul echitabil al lucrătorilor.
Organizația Internațională a Muncii intitulată „Digitalizarea și ocuparea forței de muncă – o analiză” reunește literatura de specialitate existentă privind digitalizarea ocupării forței de muncă, evidențiază unele dintre provocările și oportunitățile majore și identifică lacunele, precum și potențialele subiecte pentru cercetarea viitoare. Aceasta face parte din sprijinul acordat de OIM statelor sale membre pentru a elabora politici de ocupare a forței de muncă adaptate la dimensiunea de gen, care să abordeze numeroasele provocări și oportunități ale transformării digitale în curs.
Într-adevăr, guvernele depun eforturi pentru a răspunde în mod adecvat ritmului rapid al schimbărilor de pe piața forței de muncă generate de digitalizare și automatizare, întrucât politicile publice de protecție a lucrătorilor rămân în urma acestei transformări digitale. Pandemia de COVID-19 a condus la o reconceptualizare a naturii muncii și a locului de muncă și a accelerat transferul serviciilor guvernamentale și al mijloacelor de subzistență ale oamenilor către platforme virtuale și digitale. Digitalizarea pieței forței de muncă cuprinde o varietate de ocupații, de la servicii logistice la cerere, cum ar fi Deliveroo, până la dezvoltatorii de software cu înaltă calificare care lucrează de la distanță pentru persoane fizice (sau „influențatori”) care câștigă prin tranzacții de date generate de canalele de comunicare socială și de serviciile de streaming în direct pe internet. Lucrătorii digitali sunt distribuiți în întreaga lume cu o organizare asimetrică a muncii. Lucrătorii digitali sunt, în general, tineri și bărbați. Nivelurile de competențe ale lucrătorilor digitali sunt eterogene, deși cu o mai mare reprezentare în rândul celor cu înaltă calificare.
Munca la distanță a devenit, pentru unii, o nouă normă, iar antreprenoriatul digital joacă un rol mai important în dezvoltarea economică și în progresul social, în special de la pandemia de COVID-19. În plus, e-formalitatea a devenit o soluție emergentă pentru munca decentă și dezvoltarea durabilă. Cu toate acestea, în pofida acestor eforturi, inegalitățile dintre țări, sectoare și lucrători se adâncesc. În acest context, digitalizarea a generat noi provocări pentru piața muncii.
- În primul rând, raporturile de muncă au devenit din ce în ce mai neclare. Acest lucru a generat provocări semnificative pentru protecția socială, care se bazează pe relații formale de muncă.
- În al doilea rând, compunerea competențelor angajaților este contestată. Piețele forței de muncă necesită competențe digitale mai avansate, dar există un deficit de lucrători cu competențe digitale și o prevalență ridicată a necorelării competențelor.
- În al treilea rând, calitatea locurilor de muncă este amenințată. Deși flexibilitatea este celebrată pe scară largă de lucrătorii din sectorul digital, ea poate implica un volum mai mare de muncă precară și neremunerată. În plus, izolarea socială și profesională și dezechilibrul dintre viața profesională și cea privată reprezintă o evoluție negativă a acestei noi flexibilități. Deși ocuparea forței de muncă în mediul digital poate spori incluziunea economică, există dovezi ale unor forme explicite sau inexplicite de discriminare pe criterii de localizare, etnie, religie și gen.
În plus, digitalizarea ar putea crea o extindere fără precedent a supravegherii muncii, cu o creștere exponențială a utilizării telefoanelor inteligente și a tehnologiilor de urmărire. Diferitele grupuri sociale sunt afectate în mod diferit în societatea din ce în ce mai digitală. Rezultateledigitalizării în ceea ce privește ocuparea forței de muncă între bărbați și femei variază în mod semnificativ. În comparație cu bărbații, femeile se confruntă cu mai multe dificultăți în tranziția de la o ocupație la alta și de la un nivel de calificare la altul. În general, acestea sunt mai puțin reprezentate în sectoarele care necesită competențe digitale înalte și competențe tehnice disruptive. Întrucât digitalizarea poate oferi diferite căi de dezvoltare economică și de reducere a sărăciei, se speră că o digitalizare sporită ar putea spori oportunitățile de angajare pentru tineri, refugiați și grupurile sociale marginale, cum ar fi minoritățile etnice și persoanele cu handicap.
Diverse părți interesate au
depus eforturi pentru a asigura un mediu de lucru echitabil și egal în era digitală la nivel local, național și internațional. Au fost introduse unele politici pentru a asigura calitatea locurilor de muncă în ceea ce privește standardele de securitate și sănătate în muncă, securitatea socială, reglementarea timpului de lucru și accesul la date și la viața privată. Au fost lansate programe și inițiative de formare în materie de competențe pentru a viza femeile, tinerii și grupurile sociale marginalizate. Cutoate acestea, există încă multe lacune (de reglementare) care trebuie abordate, cum ar fi munca transfrontalieră la distanță, raporturile de muncă neclare, drepturile lucrătorilor și negocierile colective.
Pe scurt, prezentul raport:
- analizează literatura de specialitate disponibilă publicului, care examinează noile oportunități de pe piața forței de muncă generate de transformarea digitală;
- identifică lacunele și posibilitățile de cercetare viitoare
- analizează modul în care unele politici pot fi concepute pentru a compensa impactul negativ al transformării pieței forței de muncă asupra persoanelor și comunităților.
