În Europa, la fel ca în restul lumii, inovarea și transformarea digitală contribuie la apariția a ceea ce s-a numit a patra revoluție industrială. Conceptul de Industrie 4.0 a apărut pentru a descrie această transformare digitală în industrie în toate sectoarele. Integrarea inovațiilor digitale în strategiile lor de afaceri este un mijloc esențial de creare de valoare, iar integrarea digitală și conectarea sistemelor pot crea lanțuri valorice digitalizate neîntrerupte.

Obiectivul acestui studiu este de a prezenta opțiuni de politică pentru utilizarea impozitării și a intervenției pe piața muncii, având în vedere evoluțiile emergente ale platformelor digitale industriale, ale IA și ale tehnologiilor conexe, și de a analiza modul în care aceste opțiuni pot afecta creșterea economică și coeziunea socială, precum și dezvoltarea industriei 4.0 în Europa.

Aceasta este operaționalizată prin luarea în considerare a instrumentelor de impozitare și de reglementare a muncii în ceea ce privește efectele lor asupra economiei, societății și politicii. În pofida discuțiilor ample privind impactul IA și al roboților asupra locului de muncă și a pieței forței de muncă, există puține dovezi sistematice. Estimările recente privind efectele automatizării asupra locurilor de muncă indică variații puternice în ceea ce privește potențialele pierderi de locuri de muncă, cuprinse între 9 % și 40-60 % din locurile de muncă actuale până în 2030.
Opinia
predominantă este că automatizarea înlocuiește și completează munca umană.
Dar și faptul că contractele tradiționale de muncă cu normă întreagă par să fie înlocuite și mai mult cu alte forme de ocupare a forței de muncă, cum ar fi locurile de muncă temporare, munca independentă, minilocurile de muncă, locurile de muncă mici intermediate de platformele digitale de muncă etc.

Pe scurt, din perspectiva politicilor, raportul evidențiază următoarele puncte: