Câte parole aveți salvate pe telefonul cu care citiți acest articol? Pentru o utilizatoare urmărită de Edge Institute într-o analiză recentă, răspunsul este 314. Trei sute paisprezece conturi pe diferite platforme — instituții publice, bănci, magazine online, rețele sociale — fiecare cu o combinație de date personale care, individual, par benigne, dar împreună construiesc o amprentă digitală pe care nimeni nu o controlează cu adevărat.

Aceasta este realitatea pe care portofelul digital european (EUDIW — European Digital Identity Wallet) o țintește direct. Conform regulamentului eIDAS 2.0, adoptat în 2024, fiecare stat membru al Uniunii Europene trebuie ca până la finalul anului 2026 să ofere cetățenilor cel puțin un portofel digital prin care aceștia să se poată identifica și autentifica atât pentru servicii publice, cât și pentru servicii private. Termenul nu mai e o ambiție — este o obligație legală.

Unde stă România

Pe hârtie, România are infrastructura. Statul român furnizează două soluții de identitate electronică pentru accesul la servicii publice: ROeID (operațional din 2023) și identitatea asociată cărții electronice de identitate (CEI), lansată în 2025. Pe practică, cifrele Comisiei Europene plasează România pe ultimele locuri din UE la utilizarea eID. Soluțiile există, dar adopția — pe care o măsoară de fapt orice indicator de transformare digitală — nu vine singură.

Diferența dintre „a oferi” și „a fi folosit” este, în această zonă, esențială. Conform analizei Edge Institute, identitatea electronică funcționează doar în măsura în care cetățeanul vede un beneficiu imediat și clar: o procedură mai scurtă, un drum la ghișeu evitat, un cont bancar deschis în 5 minute. Atâta timp cât majoritatea serviciilor — publice și private — pot fi accesate și fără eID, marja de adopție rămâne mică.

Modelul francez: identitate pivot

Una dintre opțiunile pe care Edge Institute le analizează în detaliu este replica modelului francez al portofelului digital. Construit în jurul conceptului de „identitate pivot”, modelul francez folosește cartea electronică de identitate ca nucleu al portofelului digital. În jurul acestui nucleu se atașează alte „carduri digitale” — permisul de conducere, cardul de sănătate, calificările profesionale.

Concret, modelul francez deschide trei moduri de utilizare:

• Online, prin integrarea cu FranceConnect și FranceConnect+ — autentificare unică pentru toate serviciile publice și pentru o parte semnificativă din cele private (în special în sănătate);
• Față în față, prin cod QR — identitatea poate fi prezentată chiar și fără conexiune la internet, util pentru controlul în tren sau pentru verificările autorităților;
• Dovada „de unică folosință” — un fișier PDF generat la cerere, conceput special pentru a înlocui copiile de acte de identitate cerute de băncile sau companiile care încă funcționează pe procese pe hârtie.

Pentru România, replicarea modelului francez ar însemna pivotarea portofelului digital pe baza CEI — un sens strategic, având în vedere că emiterea acesteia este oricum un proces în accelerare la nivel național.

Ce mai lipsește

Edge Institute identifică patru categorii de factori critici pentru adopția eID în România, sintetizate într-un working paper publicat în martie:

1. Utilitate percepută — extinderea numărului de servicii care necesită sau acceptă autentificare prin eID. Dacă banca îți cere autentificare prin ROeID pentru un cont nou, adopția crește instantaneu.
2. Ușurința utilizării — interfețele și proceduri care nu cer cunoștințe tehnice. Modelul portofelului mobile, care folosește biometrie locală pe dispozitiv, este standardul minim acum.
3. Încrederea în sistem — explicarea publică a modelului de securitate. Utilizatorii nu adoptă instrumente despre care nu înțeleg cum sunt protejate.
4. Infrastructura de suport — capacitatea de emitere CEI și ROeID în volume care să facă posibilă adopția generalizată într-o perioadă rezonabilă.

Cifrele din spate

Pentru a calibra mărimea provocării, contextul european oferă reperul: țări precum Estonia au depășit pragul de 90% adopție eID după aproape două decenii de investiție continuă. România nu are luxul a două decenii — termenul european eIDAS 2.0 pentru oferirea unui portofel digital este finalul lui 2026. Decalajul de adopție trebuie recuperat în măsuri concrete: campanii publice, integrări cu serviciile bancare și utilități, simplificare a procesului de obținere a CEI.

Pentru ecosistemul DSJP, întrebarea relevantă nu mai este „dacă” România va avea un portofel digital, ci „cum vor fi convinși cetățenii să-l folosească”. Răspunsul, conform Edge Institute, ține mai puțin de tehnologie și mai mult de design instituțional, comunicare și o ofertă reală de servicii ce justifică efortul.

Mai multe informații:

• Newsletter Edge Institute — „Identitate electronică pentru toți românii”: newsletter.edgeinstitute.ro
• Identitatea electronică ROeID: roeid.ro
• Regulamentul eIDAS 2.0 — Regulamentul (UE) 2024/1183: EUR-Lex
• EU Digital Identity Wallet (Comisia Europeană): digital-strategy.ec.europa.eu
• Modelul francez FranceConnect: franceconnect.gouv.fr