Reforma sistemului universitar românesc „este urgentă acum, nu peste cinci ani”. Așa începe analiza pe care profesorul Răzvan Bologa, cadru didactic la facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice (ASE) și CEO al companiei de inteligență artificială Nextlab.tech, a dezvoltat-o într-un interviu publicat la începutul anului. Premisa este simplă: tehnologia avansează cu o viteză care nu mai așteaptă curriculumurile actualizate o dată la decadă, iar capitalul uman pe care România îl pierde în decalaj este, statistic, irecuperabil.

Argumentația lui Bologa este una pe care decidenții din zona competențelor digitale o aud, formulată similar, de mai mulți ani. Diferența este că vine de la cineva care funcționează simultan în două sisteme — academie și companie tehnologică — și care livrează propuneri operaționale, nu doar diagnostice.

Patru schimbări structurale

În centrul propunerii sunt patru modificări care, aplicate simultan, ar produce o universitate funcțional diferită:

1. Actualizare anuală a conținuturilor, nu o dată la decadă. Pentru o disciplină ca AI sau data analytics, cursurile predate în 2026 după programe scrise în 2020 sunt deja desincronizate de practica industriei.
2. Mentori din industrie aduși direct în curs. Nu doar invitați la conferințe ocazionale, ci actori cu rol formal în formarea studenților — cu plată corespunzătoare și cu integrare în structura programelor.
3. Subcontractare către companii specializate a unor cursuri „foarte avansate și costisitoare”, așa cum unele universități deja fac. Un exemplu menționat de Bologa: nu are sens ca o universitate să-și cumpere echipamente de zeci de mii de euro pentru a forma profesori pe tehnologii „efemere, dar importante pentru formarea studenților”. Mai eficient este ca acea formare să fie livrată de companii care au deja infrastructura și expertiza.
4. Interdisciplinaritatea ca normă. Programele economice fără AI sau fără analiză de date, programele de inginerie fără competențe de software, programele umaniste fără alfabetizare digitală — toate vor pierde relevanță în câțiva ani. Nu este vorba despre adăugarea unui modul opțional, ci despre rescrierea curriculumului.

„Avem nevoie de un ecosistem în care școala, universitatea și industria lucrează împreună. Așa se construiește un viitor digital sănătos”, a declarat Bologa.

Industria 4.0 cere robotică în clase

Bologa argumentează că „nu putem vorbi despre educație pentru Industria 4.0 fără ca elevii să aibă acces la roboți, platforme adaptive și alte tehnologii moderne”. Investiția în profesori — formare, sprijin, mentorat — vine la pachet cu investiția în echipamente.

Pentru a face această tranziție realistă, profesorul propune un model concret: studenții din universități să livreze ore de robotică în școli, ca parte a practicii lor de specialitate. Schema rezolvă două probleme deodată — lipsa de personal didactic specializat în robotică în școli și lipsa de experiență practică reală pentru studenții care învață robotică teoretic la facultate.

Pentru ce vorbim despre populația 30+

Una dintre cele mai puternice observații, evidențiată separat în media, vizează un segment al populației despre care politicile publice de re-skilling vorbesc rar: persoanele peste 30 de ani. Aceasta este, statistic, categoria cea mai expusă la disrupția adusă de AI și automatizare — au cariere construite pe competențe care se restructurează rapid, dar nu mai sunt în sistemul universitar tradițional și nu intră ușor în programe de formare lungi.

Soluția propusă: universitățile trebuie să dezvolte programe scurte de training, livrate continuu, pentru această populație. Nu programe de masterat de 2 ani, ci certificări concrete de 3-6 luni, în formate flexibile, validate de industrie. Fără o ofertă concretă pe acest segment, decalajul de competențe digitale pe care îl vedem deja în statisticile europene se va adânci.

Contextul european

Recomandările lui Bologa se aliniază unei direcții pe care Comisia Europeană o promovează prin European Year of Skills și prin obiectivul Decadei Digitale 2030: 80% din populația europeană să aibă competențe digitale de bază, 20 milioane de specialiști în TIC. Pentru România, atingerea acestor ținte cere exact tipul de modulare a sistemului universitar pe care îl propune Bologa: cursuri scurte, transferabilă, cu valoare imediată în piață.

Diferența între „România participă la European Year of Skills” și „România reușește să-și actualizeze efectiv competențele forței de muncă” este, în lectura profesorului, o diferență de viteză instituțională. Iar viteza este, în acest moment, principalul deficit.

Mai multe informații:

• Interviul integral pe Edupedu.ro: edupedu.ro
• Facultatea de Cibernetică, Statistică și Informatică Economică (ASE): csie.ase.ro
• European Year of Skills (Comisia Europeană): year-of-skills.europa.eu

• Decada Digitală 2030 — obiective competențe: digital-strategy.ec.europa.eu